Traducere de Octavian Cocoş
Cere iertare oamenilor pentru slăbiciunea sa şi le spune cât de mult se ruşinează.
Voi ce-auziţi în rime-mprăştiate
cum inima-mi hrăneam cu suspinare
când eram tânăr, veşnic în eroare,
nu cum mi-e felul astăzi, din păcate,
căci plâng acum şi mă frământ de moarte
sperând în van, căci chinul milă n-are,
spuneţi-mi cum să-mi vină alinare
de la cei buni, şi grijă să îmi poarte?
Dar văd acum, prin prisma amintirii,
că tot poporul a vorbit de mine,
şi mă jenez, căci fost-am de ocară;
ruşinea este rodul rătăcirii
şi mă căiesc, căci înţeleg prea bine,
plăcerea lumii e un vis ce zboară.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.